22. Le-ai dat în mînă împărății și popoare, ale căror ținuturi le-ai împărțit între ei, și au stăpînit țara lui Sihon, împăratul Hesbonului, și țara lui Og, împăratul Basanului.
23. Le-ai înmulțit fiii ca stelele cerurilor, și i-ai adus în țara despre care spusesei părinților lor că au s’o ia în stăpînire.
24. Și fiii lor au intrat și au luat țara în stăpînire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, Cananiții, și i-ai dat în mînile lor, împreună cu împărații și popoarele țării, ca să le facă ce le place.
25. Au ajuns stăpîni pe cetăți întărite și pe pămînturi roditoare; au stăpînit case pline de tot felul de bunătăți, puțuri săpate, vii, măslini, și pomi roditori din belșug; au mîncat, s’au săturat, s’au îngrășat, și au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare.
26. Totuș, ei s’au răsculat și s’au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe proorocii Tăi, cari-i rugau ferbinte să se întoarcă la Tine, și s’au dedat la mari ocări față de Tine.
27. Atunci i-ai lăsat în mînile vrăjmașilor lor, cari i-au apăsat. Dar, în vremea necazului lor, au strigat către Tine; și Tu i-ai auzit dela înălțimea cerurilor, și, în îndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbăvitori cari i-au scăpat din mînile vrăjmașilor lor.
28. Cînd au avut odihnă, au început iarăș să facă rău, înaintea Ta. Atunci i-ai lăsat în mînile vrăjmașilor lor, cari i-au stăpînit. Dar, din nou au strigat către Tine; și Tu i-ai auzit dela înălțimea cerurilor, și, în marea Ta îndurare, i-ai izbăvit de mai multe ori.
29. I-ai rugat fierbinte să se întoarcă la Legea Ta; dar ei au stăruit în îngîmfarea lor, n’au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit împotriva orînduirilor Tale, cari fac viu pe celce le împlinește, Ți-au întors spatele cu îndărătnicie, și-au înțepenit grumazul, și n’au ascultat.
30. I-ai îngăduit astfel mulți ani, le-ai dat înștiințări prin Duhul tău, prin prooroci, și tot n’au luat aminte. Atunci i-ai dat în mînile unor popoare străine.
31. Dar, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit, și nu i-ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu milostiv și îndurător.
32. Și acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic și înfricoșat, Tu care Îți ții legămîntul Tău de îndurare, nu privi ca puțin lucru toate suferințele prin cari am trecut noi, împărații noștri, căpeteniile noastre, preoții noștri, proorocii noștri, părinții noștri și tot poporul Tău, din vremea împăraților Asiriei pînă în ziua de azi.
33. Tu ai fost drept în tot ce ni s’a întîmplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut rău.
34. Împărații noștri, căpeteniile noastre, preoții noștri, și părinții noștri n’au păzit Legea, și n’au dat ascultare nici poruncilor, nici înștiințărilor pe cari li le dădeai.
35. Cînd erau stăpîni, în mijlocul multelor binefaceri pe cari li le dădeai, în țara întinsă și roditoare, pe care le-o dădusei, nu Ți-au slujit și nu s’au abătut dela faptele lor rele.
36. Și astăzi, iată-ne robi! Iată-ne robi pe pămîntul pe care l-ai dat părinților noștri, pentruca să se bucure de roadele și de bunurile lui!
37. El își înmulțește roadele pentru împărații cărora ne-ai supus, din pricina păcatelor noastre; ei stăpînesc după plac asupra trupurilor noastre și asupra vitelor noastre, și sîntem într’o mare strîmtorare!“
38. Pentru toate acestea, noi am încheiat un legămînt, pe care l-am făcut în scris. Și căpeteniile noastre, Leviții noștri și preoții noștri și-au pus pecetea pe el.