1. Din partea oamenilor din popor și din partea nevestelor lor s’au ridicat mari plîngeri împotriva fraților lor Iudei.
2. Unii ziceau: „Noi, fiii noștri și fetele noastre, sîntem mulți; să ni se dea grîu ca să mîncăm și să trăim.“
3. Alții ziceau: „Punem zălog ogoarele, viile și casele noastre, ca să avem grîu în timpul foametei.“
4. Alții ziceau: „Am împrumutat argint punînd zălog ogoarele și viile noastre pentru birul împăratului.
5. Și totuș carnea noastră este ca și carnea fraților noștri, copiii noștri sînt ca și copiii lor; și iată, supunem la robie pe fiii noștri și pe fetele noastre, și multe din fetele noastre au și fost supuse la robie; sîntem fără putere, căci ogoarele și viile noastre sînt ale altora.“
6. M’am supărat foarte tare cînd le-am auzit plîngerile și cuvintele acestea.
7. Am hotărît să mustru pe cei mari și pe dregători, și le-am zis: „Ce! voi împrumutați cu camătă fraților voștri?“ Și am strîns în jurul meu o mare mulțime,
8. și le-am zis: „Noi am răscumpărat, după puterea noastră, pe frații noștri Iudei, vînduți neamurilor; și voi să vindeți pe frații voștri? Și încă nouă să ne fie vînduți?“ Ei au tăcut, ne avînd ce să răspundă.
9. Apoi am zis: „Ce faceți voi nu este bine. N’ar trebui să umblați în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiți de ocara neamurilor vrăjmașe nouă?