2. și a zis înaintea fraților săi și înaintea ostașilor Samariei: „La ce lucrează acești Iudei neputincioși? Oare vor fi lăsați să lucreze? Oare vor jertfi? Oare vor isprăvi? Oare vor da ei viață unor pietre înmormîntate supt mormane de praf și arse de foc?“
3. Tobia, Amonitul, era lîngă el, și a zis: „Să zidească numai! Dacă se va sui o vulpe, le va dărîma zidul lor de piatră.“
4. „Ascultă, Dumnezeul nostru, cum sîntem batjocoriți! Fă să cadă ocările lor asupra capului lor, și dă-i pradă pe un pămînt unde să fie robi.
5. Nu le ierta fărădelegea, și păcatul lor să nu fie șters dinaintea Ta; căci au necăjit pe cei ce zidesc.“
6. Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni pînă la jumătate din înălțimea lui. Și poporul lucra cu inimă.
7. Dar Sanbalat, Tobia, Arabii, Amoniții și Asdodiții, s’au supărat foarte tare cînd au auzit că dregerea zidurilor înainta și că spărturile începeau să se astupe.
8. S’au unit toți împreună ca să vină împotriva Ierusalimului, și să-i facă stricăciuni.
9. Ne-am rugat Dumnezeului nostru, și am pus o strajă zi și noapte ca să ne apere împotriva loviturilor lor.