5. El, împăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul lor; aleargă spre ziduri, și se gătesc de apărare …
6. Porțile dela rîuri sînt deschise, și palatul se prăbușește! …
7. S’a isprăvit cu ea: este desgolită, este luată; slujnicele ei se vaită ca niște turturele, și se bat în piept.
8. Ninive era odinioară ca un iaz plin. de apă … Dar iată-i că fug! … „Stați! Stați! Opriți-vă! … Dar nici unul nu se întoarce …“
9. Jăfuiți argintul! Jăfuiți aurul! Acolo sînt comori nesfîrșite, tot felul de bogății de lucruri scumpe!
10. Este jăfuită, pustiită, și stoarsă de tot! Inima îi e mîhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele sufăr, și toate fețele au îngălbenit.
11. Unde este acum culcușul acela de lei, pășunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica și puiul de leu, fără să-i turbure nimeni?
12. Leul sfîșia cît îi trebuia pentru puii săi, zugruma pentru leoaicele sale; își umplea vizuinele de pradă, și culcușurile cu ce răpise.
13. „Iată că am necaz pe tine, zice Domnul oștirilor; în fum îți voi preface carăle de război, sabia va mistui pe puii tăi de lei, îți voi nimici prada din țară; și nu se va mai auzi glasul solilor tăi.