1. Vai de ceice cugetă nelegiuirea și făuresc rele în așternutul lor; cînd se crapă de ziuă o înfăptuiesc, dacă le stă în putere.
2. Dacă poftesc ogoare, pun mîna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om și casa lui, pe om și moștenirea lui.
3. Deaceea, așa vorbește Domnul: „Iată, Eu am de gînd să aduc o nenorocire împotriva acestui leat de oameni, de care nu vă veți feri grumazii, și nu veți mai umbla cu capul atît de sus, căci vremile vor fi rele.
4. În ziua aceea, veți ajunge de pomină, veți boci, și veți zice: „S-a isprăvit! Sîntem pustiiți cu desăvîrșire! Partea de moștenire a poporului meu trece în mîna altuia! Vai! cum mi-o ia! Ogoarele noastre le împarte vrăjmașului…!“
5. Deaceea nu vei avea pe nimeni care să întindă frînghia de măsurat pentru sorțul tău, în adunarea Domnului.“