13. Iată acum ce mai faceți: Acoperiți cu lacrămi altarul Domnului, cu plînsete și gemete, așa încît El nu mai caută la darurile de mîncare, și nu mai poate primi nimic din mînile voastre.
14. Și dacă întrebați: «Pentruce?»… Pentrucă Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinereța ta, căreia acum nu-i ești credincios, măcar că este tovarășa și nevasta cu care ai încheiat legămînt!
15. Nu ne-a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viață și ne-a păstrat-o? Și ce cere acel Unul singur? Sămînță dumnezeiască! Luați seama dar în mintea voastră, și niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinereța lui!
16. «Căci Eu urăsc despărțirea în căsătorie, – zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, – și pe cel ce își acopere haina cu sîlnicie, – zice Domnul oștirilor. – De aceea, luați seama în mintea voastră, și nu fiți necredincioși!“
17. Voi obosiți pe Domnul prin cuvintele voastre, și mai întrebați: „Cu ce L-am obosit?“ – „Prin faptul că ziceți: «Oricine face rău este bun înaintea Domnului, și de el are plăcere!» Sau: „Unde este Dumnezeul dreptății?“