10. Iar orice jertfă de mîncare, frămîntată cu untdelemn și uscată, să fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca și a celuilalt.
11. Iată legea jertfei de mulțămire, care se va aduce Domnului.
12. Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă, împreună cu jertfa de mulțămire, niște turte nedospite, frămîntate cu untdelemn, niște plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn, și niște turte din floarea de făină, prăjite și frămîntate cu untdelemn.
13. Pe lîngă aceste turte, să aducă și pîne dospită pentru darul lui de mîncare, împreună cu jertfa lui de laudă și de mulțămire.
14. Din toate acele daruri să aducă Domnului cîte o bucată, ca dar ridicat; ea să fie a preotului care stropește sîngele jertfei de mulțămire.
15. Carnea jertfei de laudă și de mulțămire să fie mîncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea pînă dimineața.
16. Dacă aduce cineva o jertfă pentru împlinirea unei juruințe, sau ca dar de bună voie, jertfa să fie mîncată chiar în ziua cînd o va aduce; iar ce va rămînea din ea, să se mănînce a doua zi.
17. Ce va mai rămînea din carnea vitei pănă a treia zi, să fie ars în foc.
18. Dacă s’ar întîmpla să mănînce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulțămire, jertfa lui nu va fi primită, și nu se va ținea în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru urîcios, și oricine va mînca din ea își va purta vina.
19. Nici carnea care s’a atins de ceva necurat nu trebuie mîncată: ci trebuie arsă în foc. Orice om curat poate să mănînce carne;
20. dar acela care, găsindu-se în stare de necurățenie, va mînca din carnea jertfei de mulțămire, care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.
21. Și cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune omenească, fie de un dobitoc necurat, fie de o altă spurcăciune, și va mînca din carnea jertfei de mulțămire care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.“
22. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: