12. Focul să ardă pe altar și să nu se stingă deloc: în fiecare dimineață, preotul să aprindă lemne pe altar, să așeze arderea de tot pe ele, și să ardă deasupra grăsimea jertfelor de mulțămire.
13. Focul să ardă necurmat pe altar și să nu se stingă deloc.
14. „Iată legea darului adus ca jertfă de mîncare. Fiii lui Aaron s’o aducă înaintea Domnului, înaintea altarului.
15. Preotul să ia un pumn din floarea făinii și din untdelemn, cu toată tămîia adăugată la darul de mîncare, și s’o ardă pe altar ca aducere aminte de un miros plăcut Domnului.
16. Aaron și fiii lui să mănînce ce va mai rămînea din darul de mîncare; s’o mănînce fără aluat, într’un loc sfînt, în curtea cortului întîlnirii.
17. Să n’o coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am dat-o Eu din darurile Mele de mîncare mistuite de foc. Ea este un lucru prea sfînt, ca și jertfa de ispășire și ca și jertfa pentru vină.
18. Toată partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănînce din ea. Aceasta este o lege vecinică pentru urmașii voștri, cu privire la darurile de mîncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine se va atinge de ele va fi sfințit.“
19. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
20. „Iată darul pe care îl vor face Domnului Aaron și fiii lui, în ziua cînd vor primi ungerea: a zecea parte dintr’o efă de floarea făinii, ca dar de mîncare vecinic, jumătate dimineața și jumătate seara.
21. Să fie pregătită în tigaie cu untdelemn, și s’o aduci prăjită; s’o aduci coaptă și tăiată în bucăți, ca un dar de mîncare de un miros plăcut Domnului.
22. Preotul dintre fiii lui Aaron, care va fi uns în locul lui, să aducă darul acesta ca jertfă de mîncare. Aceasta este o lege vecinică înaintea Domnului: să fie arsă întreagă.
23. Orice dar de mîncare al unui preot să fie ars în întregime: să nu se mănînce.“
24. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
25. „Vorbește lui Aaron și fiilor lui, și zi:„Iată legea jertfei de ispășire. Vita pentru jertfa de ispășire să fie junghiată înaintea Domnului în locul unde se junghie arderea de tot: ea este un lucru prea sfînt.
26. Preotul care va aduce jertfa de ispășire, acela s’o mănînce; și anume să fie mîncată într’un loc sfînt, în curtea cortului întîlnirii.
27. Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfințit. Dacă va sări sînge din ea pe vre un veșmînt, locul stropit cu sînge să fie spălat într’un loc sfînt.