1. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
2. „Cînd va păcătui cineva și va săvîrși o nelegiuire față de Domnul, tăgăduind aproapelui său un lucru încredințat lui, sau dat în păstrarea lui, sau luat cu sila, sau va înșela pe aproapele lui,
3. tăgăduind că a găsit un lucru perdut, sau făcînd un jurămînt strîmb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul și păcătuiește;
4. cînd va păcătui astfel și se va face vinovat, să dea înapoi lucrul luat cu sila sau luat prin înșelăciune, sau încredințat lui, sau lucrul perdut pe care l-a găsit,
5. sau lucru pentru care a făcut un jurămînt strîmb – ori care ar fi – să-l dea înapoi întreg, să mai adauge a cincea parte din prețul lui, și să-l dea în mîna stăpînului lui, chiar în ziua cînd își va aduce jertfa lui pentru vină.
6. Iar ca jertfă pentru vină, să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbece fără cusur, luat din turmă, după prețuirea ta, și să-l dea preotului.
7. Și preotul va face pentru el ispășirea înaintea Domnului, și i se va ierta, ori care ar fi greșeala, de care se va fi făcut vinovat.“
8. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
9. „Dă următoarea poruncă lui Aaron și fiilor săi, și zi:„Iată legea arderii de tot. Arderea de tot să rămînă pe vatra altarului toată noaptea pînă dimineața, și în felul acesta focul să ardă pe altar.
10. Preotul să se îmbrace cu tunica de in, să-și acopere goliciunea cu ismenele, să ia cenușa făcută de focul, care va mistui arderea de tot de pe altar, și s’o verse lîngă altar.
11. Apoi să se desbrace de veșmintele lui și să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenușa afară din tabără, într’un loc curat.
12. Focul să ardă pe altar și să nu se stingă deloc: în fiecare dimineață, preotul să aprindă lemne pe altar, să așeze arderea de tot pe ele, și să ardă deasupra grăsimea jertfelor de mulțămire.
13. Focul să ardă necurmat pe altar și să nu se stingă deloc.
14. „Iată legea darului adus ca jertfă de mîncare. Fiii lui Aaron s’o aducă înaintea Domnului, înaintea altarului.
15. Preotul să ia un pumn din floarea făinii și din untdelemn, cu toată tămîia adăugată la darul de mîncare, și s’o ardă pe altar ca aducere aminte de un miros plăcut Domnului.
16. Aaron și fiii lui să mănînce ce va mai rămînea din darul de mîncare; s’o mănînce fără aluat, într’un loc sfînt, în curtea cortului întîlnirii.
17. Să n’o coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am dat-o Eu din darurile Mele de mîncare mistuite de foc. Ea este un lucru prea sfînt, ca și jertfa de ispășire și ca și jertfa pentru vină.
18. Toată partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănînce din ea. Aceasta este o lege vecinică pentru urmașii voștri, cu privire la darurile de mîncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine se va atinge de ele va fi sfințit.“