1. În vremea aceea, nu era împărat în Israel; și seminția Daniților își cauta o moșie ca să se așeze în ea, căci pînă în ziua aceea nu-i căzuse la sorți nici o moștenire în mijlocul semintiilor lui Israel.
2. Fiii lui Dan au luat dintre ei toți, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe cari i-au trimes din Țorea și din Eștaol, să iscodească țara și s’o cerceteze. Ei le-au zis: „Duceți-vă și cercetați țara.“ Ei au ajuns în muntele lui Efraim, la casa lui Mica, și au rămas peste noapte acolo.
3. Cînd erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tînărului Levit, s’au apropiat și i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Și ce ai aici?“
4. El le-a răspuns: „Mica face cutare și cutare lucru pentru mine, îmi dă o simbrie, și eu îi sînt preot.“
5. Ei i-au zis: „Întreabă pe Dumnezeu, ca să știm dacă vom avea noroc în călătoria noastră.“
6. Și preotul le-a răspuns: „Duceți-vă în pace; călătoria pe care o faceți este subt privirea Domnului.“
7. Cei cinci oameni au plecat, și au ajuns în Lais. Au văzut poporul de acolo trăind la adăpost, în felul Sidoniților, liniștit și fără grijă; în țară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns stăpînind peste ei; erau departe de Sidoniți, și n’aveau nici o legătură cu alți oameni.
8. S’au întors la frații lor în Țorea și Eștaol, și frații lor le-au zis: „Ce veste ne aduceți?“
9. „Haidem“, au răspuns ei, „să ne suim împotriva lor; căci am văzut țara, și iată că era foarte bună. Ce! Stați și nu ziceți nimic? Nu fiți leneși și porniți să puneți stăpînire pe țara aceasta.