23. Și domnitorii Filistenilor s’au strîns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon, și ca să se veselească. Ei ziceau: „Dumnezeul nostru a dat în mînile noastre pe Samson, vrăjmașul nostru.“
24. Și cînd l-a văzut poporul, au lăudat pe dumnezeul lor, zicînd: „Dumnezeul nostru a dat în mînile noastre pe vrăjmașul nostru, pe acela care ne pustiia țara, și ne înmulțea morții.“
25. În bucuria inimii lor, au zis: „Chemați pe Samson, ca să ne desfăteze!“ Au scos pe Samson din temniță, și el a jucat înaintea lor. L-au așezat între stîlpi.
26. Și Samson a zis tînărului care-l ținea de mînă: „Lasă-mă, ca să mă pot atinge de stîlpii pe cari se reazimă casa, și să mă razim de ei.“
27. Casa era plină de bărbați și de femei; toți domnitorii Filistenilor erau acolo, și pe acoperiș erau aproape trei mii de inși, bărbați și femei, cari priveau la Samson, cum juca.
28. Atunci Samson a strigat către Domnul, și a zis: „Doamne, Dumnezeule! Adu-ți aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta, și cu o singură lovitură să-mi răzbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei!“
29. Și Samson a îmbrățișat amîndoi stîlpii dela mijloc pe cari se sprijinea casa, și s’a rezemat de ei; unul era la dreapta lui, și altul la stînga.
30. Samson a zis: „Să mor împreună cu Filistenii!“ S’a plecat cu toată puterea, și casa a căzut peste domnitori și peste tot poporul care era acolo. Cei pe cari i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulți decît cei pe cari-i omorîse în timpul vieții.
31. Frații lui și toată casa tatălui său s’au pogorît, și l-au luat. Cînd s’au suit înapoi, l-au îngropat între Țorea și Eștaol, în mormîntul tatălui său Manoah. El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.