16. Fiindcă ea îl necăjea și-l chinuia în fiecare zi cu stăruințele ei, sufletul i s’a umplut de o neliniște de moarte,
17. și-a deschis toată inima față de ea, și i-a zis: „Briciul n’a trecut peste capul meu, pentrucă sînt închinat Domnului din pîntecele maicii mele. Dacă aș fi ras, puterea m’ar părăsi, aș slăbi, și aș fi ca orice alt om“.
18. Dalila, văzînd că își deschisese toată inima față de ea, a trimes să cheme pe domnitorii Filistenilor, și a pus să le spună: „Suiți-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui“. Și domnitorii Filistenilor s’au suit la ea, și au adus argintul în mîni.
19. Ea l-a adormit pe genunchii ei. Și chemînd un om, a ras cele șapte suvițe de pe capul lui Samson, și a început astfel să-l slăbească. El și-a pierdut puterea.
20. Atunci ea a zis: „Filistenii sînt asupra ta, Samson!“ Și el s’a trezit din somn, și a zis: „Voi face ca și mai înainte, și mă voi scutura“. Nu știa că Domnul Se depărtase de el.
21. Filistenii l-au apucat, și i-au scos ochii; l-au pogorît la Gaza, și l-au legat cu niște lanțuri de aramă. El învîrtea la rîșniță în temniță.
22. Dar părul capului lui a început iarăș să crească, dupăce fusese ras.
23. Și domnitorii Filistenilor s’au strîns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon, și ca să se veselească. Ei ziceau: „Dumnezeul nostru a dat în mînile noastre pe Samson, vrăjmașul nostru.“
24. Și cînd l-a văzut poporul, au lăudat pe dumnezeul lor, zicînd: „Dumnezeul nostru a dat în mînile noastre pe vrăjmașul nostru, pe acela care ne pustiia țara, și ne înmulțea morții.“