34. Iefta s’a întors acasă la Mițpa. Și iată că fiică-sa i-a ieșit înainte cu timpane și jocuri. Ea era singurul lui copil; n’avea fii și nici altă fată.
35. Cum a văzut-o, el și-a rupt hainele, și a zis:: „Ah! fata mea! adînc mă lovești și mă turburi! Am făcut o juruință Domnului, și n’o pot întoarce.“
36. Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruință Domnului, fă-mi potrivit cu ceeace ți-a ieșit din gură, acum cînd Domnul te-a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon.“
37. Și ea a zis tatălui său: „Atît îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor în munți, și să-mi plîng fecioria cu tovarășele mele.“
38. El a răspuns: „Du-te!“ Și a lăsat-o slobodă două luni. Ea s’a dus cu tovarășele ei, și și-a plîns fecioria pe munți.
39. După cele două luni, s’a întors la tatăl ei, și el a împlinit cu ea juruința pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s’a făcut în Israel obiceiul
40. că, în toți anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.