32. Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, și Domnul i-a dat în mînile lui.
33. Le-a pricinuit o foarte mare înfrîngere, dela Aroer pînă spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăți, și pînă la Abel-Cheramim. Și fiii lui Amon au fost smeriți înaintea copiilor lui Israel.
34. Iefta s’a întors acasă la Mițpa. Și iată că fiică-sa i-a ieșit înainte cu timpane și jocuri. Ea era singurul lui copil; n’avea fii și nici altă fată.
35. Cum a văzut-o, el și-a rupt hainele, și a zis:: „Ah! fata mea! adînc mă lovești și mă turburi! Am făcut o juruință Domnului, și n’o pot întoarce.“
36. Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruință Domnului, fă-mi potrivit cu ceeace ți-a ieșit din gură, acum cînd Domnul te-a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon.“
37. Și ea a zis tatălui său: „Atît îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor în munți, și să-mi plîng fecioria cu tovarășele mele.“
38. El a răspuns: „Du-te!“ Și a lăsat-o slobodă două luni. Ea s’a dus cu tovarășele ei, și și-a plîns fecioria pe munți.