27. Eu nu te-am supărat deloc, și rău te-ai purtat cu mine, făcîndu-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel și fiii lui Amon.“
28. Împăratul fiilor lui Amon n’a ascultat cuvintele pe cari a trimes Iefta să i le spună.
29. Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul și Manase; a trecut la Mițpe în Galaad; și din Mițpe din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon.
30. Iefta a făcut o juruință Domnului, și a zis: „Dacă vei da în mînile mele pe fiii lui Amon,
31. ori cine va ieși pe porțile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită dela fiii lui Amon, va fi închinat Domnului, și-l voi aduce ca ardere de tot.“
32. Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, și Domnul i-a dat în mînile lui.
33. Le-a pricinuit o foarte mare înfrîngere, dela Aroer pînă spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăți, și pînă la Abel-Cheramim. Și fiii lui Amon au fost smeriți înaintea copiilor lui Israel.
34. Iefta s’a întors acasă la Mițpa. Și iată că fiică-sa i-a ieșit înainte cu timpane și jocuri. Ea era singurul lui copil; n’avea fii și nici altă fată.
35. Cum a văzut-o, el și-a rupt hainele, și a zis:: „Ah! fata mea! adînc mă lovești și mă turburi! Am făcut o juruință Domnului, și n’o pot întoarce.“