1. „Așa vorbește Domnul: «Cerul este scaunul Meu de domnie, și pămîntul este așternutul picioarelor Mele! Ce casă ați putea voi să-Mi zidiți, și ce loc Mi-ați putea voi da ca locuință?
2. Toate aceste lucruri, doar mîna Mea le-a făcut, și toate și-au căpătat astfel ființa», – zice Domnul. – «Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mîhnit, spre cel ce se teme de cuvîntul Meu.
3. Cine junghie un bou ca jertfă, nu este mai bun decît cel ce ucide un om; cine jertfește un miel este ca cel ce ar rupe gîtul unui cîne, cine aduce un dar de mîncare, este ca cel ce ar vărsa sînge de porc, cine arde tămîie, este ca cel ce s’ar închina la idoli; toți aceștia își aleg căile lor, și sufletul lor găsește plăcere în urîciunile lor.
4. De aceea și Eu, voi alege ce este spre nefericirea lor, și voi aduce peste ei lucrurile de cari se tem, căci cînd am chemat Eu, n’au răspuns, și cînd am vorbit Eu, n’au ascultat; ci au făcut ce este rău înaintea Mea, și au ales ce nu-Mi place!“