1. „De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, pînă nu se va arăta mîntuirea lui, lumina soarelui și izbăvirea lui, ca o făclie, care s’aprinde.
2. Atunci neamurile vor vedea mîntuirea ta, și toți împărații slava ta; și-ți vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului.
3. Vei fi o cunună strălucitoare în mîna Domnului, o legătură împărătească în mîna Dumnezeului tău.
4. Nu te vor mai numi Părăsită, și nu-ți vor mai numi pămîntul un pustiu, ci te vor numi: «Plăcerea Mea este în ea,» și țara ta o vor numi Beula: «Măritată»; căci Domnul Își pune plăcerea în tine, și țara ta se va mărita iarăș.
5. Cum se unește un tînăr cu o fecioară, așa se vor uni fiii tăi cu tine; și cum se bucură mirele de mireasa lui, așa se va bucura Dumnezeul tău de tine.“
6. „Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niște străjeri, cari nu vor tăcea nici odată, nici zi nici noapte! Voi cari aduceți aminte Domnului de el, nu vă odihniți de loc!
7. Și nu-I dați răgaz, pînă nu va așeza din nou Ierusalimul, și-l va face o laudă pe pămînt.