1. În anul morții împăratului Ozia, am văzut pe Domnul șezînd pe un scaun de domnie foarte înalt, și poalele mantiei Lui umpleau Templul.
2. Serafimii stăteau deasupra Lui, și fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele, și cu două sburau.
3. Strigau unul la altul, și ziceau: „Sfînt, sfînt, sfînt este Domnul oștirilor! Tot pămîntul este plin de mărirea Lui“!
4. Și se zguduiau ușiorii ușii de glasul care răsuna, și casa s’a umplut de fum.
5. Atunci am zis: „Vai de mine! Sînt pierdut, căci sînt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!“
6. Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mînă, pe care-l luase cu cleștele de pe altar.
7. Mi-a atins gura cu el, și a zis: „Iată, atingîndu-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit!“
8. Am auzit glasul Domnului, întrebînd: „Pe cine să trimet, și cine va merge pentru Noi?“ Eu am răspuns: „Iată-mă, trimete-mă!“
9. El a zis atunci: „Du-te și spune poporului acestuia: «Într’una veți auzi și nu veți înțelege; într’una veți vedea, și nu veți pricepe!»