1. Nu, mîna Domnului nu este prea scurtă ca să mîntuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,
2. ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedecă să v’asculte!
3. Căci mînile vă sînt mînjite de sînge, și degetele de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, și limba voastră vorbește nelegiuiri.
4. Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuiesc pe lucruri deșerte și spun neadevăruri, zămislesc răul, și nasc nelegiuirea.
5. Clocesc ouă de basilic și țes pînze de păianjen. Cine mănîncă din ouăle lor, moare; și dacă se sparge vreunul, iese o năpîrcă.
6. Pînzele lor nu slujesc la facerea hainelor, și nu pot să se acopere cu lucrare lor; căci lucrările lor sînt niște lucrări nelegiuite, și în mînile lor sînt fapte de sîlnicie.
7. Picioarele lor aleargă spre rău, și se grăbesc să verse sînge nevinovat; gîndurile lor sînt gînduri nelegiuite, prăpădul și nimicirea sînt pe drumul lor.
8. Ei nu cunosc calea păcii, și în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele, nu cunoaște pacea. –
9. Deaceea hotărîrea de izbăvire este departe de noi și mîntuirea nu ne ajunge. Așteptăm lumina, și iată întunerecul, lucirea, și umblăm în negură!
10. Bîjbăim ca niște orbi dealungul unui zid, bîjbăim ca ceice n’au ochi, ne poticnim ziua nameaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoși sîntem ca niște morți.
11. Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște porumbei, așteptăm izbăvirea, și nu este, așteptăm mîntuirea, și ea este departe de noi.
12. Căci fărădelegile noastre sînt multe înaintea Ta, și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sînt cu noi, și ne cunoaștem nelegiuirile noastre.