14. În curînd cel încovoiat supt fiare va fi deslegat; nu va muri în groapă, și nu va duce lipsă de pîne.
15. Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care stîrnesc marea și fac să-i urle valurile, și al cărui Nume este Domnul oștirilor.
16. Eu pun cuvintele Mele în gura ta, și te acopăr cu umbra mînii Mele, ca să întind ceruri noi și să întemeiez un pămînt nou, și să zic Sionului: «Tu ești poporul Meu!»
17. Trezește-te, trezește-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mîna Domnului potirul mîniei Lui, care ai băut, ai sorbit pînă în fund potirul amețelii!
18. Căci nu este nici unul, care să-l călăuzească, din toți copiii pe cari i-a născut, nu este niciunul, care să-l ia de mînă din toți copiii pe cari i-a crescut.
19. Amîndouă aceste lucruri ți s’au întîmplat: – dar cine te va plînge? – pustiirea și dărăpănarea, foametea și sabia. – «Cum să te mîngîi eu?»
20. Fiii tăi, leșinați, zăceau în toate colțurile ulițelor, ca cerbul într’un laț, plini de mînia Domnului, și de mustrarea Dumnezeului tău.
21. Deaceea, nenorocitule, beat ce ești, dar nu de vin, ascultă:
22. «Așa vorbește Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: «Iatăcă îți iau din mînă potirul amețelii, potirul mîniei Mele, că să nu mai bei din el!
23. Și îl voi pune în mîna asupritorilor tăi, cari îți ziceau: «Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!“ Îți făceai atunci spinarea ca un pămînt, și ca o uliță pentru trecători.