2. Mi-a făcut gura ca o sabie ascuțită, M’a acoperit cu umbra mînii Lui; și M’a făcut o săgeată ascuțită, M’a ascuns în tolba Lui cu săgeți,
3. și Mi-a zis: «Israele, Tu ești Robul Meu, în care Mă voi slăvi.»
4. Și Eu Mă gîndeam: «Degeaba am muncit, în zădar și fără folos Mi-am istovit puterea.» Dar dreptul Meu este la Domnul, și răsplata Mea la Dumnezeul Meu.
5. Și acum, Domnul vorbește, El, care M’a întocmit din pîntecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov, și pe Israel, care este încă împrăștiat; căci Eu sînt prețuit înaintea Domnului, și Dumnezeul Meu este tăria Mea.
6. El zice: «Este prea puțin lucru să fii Robul Meu ca să ridici semințiile lui Iacov și să aduci înapoi rămășițele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mîntuirea pînă la marginile pămîntului.
7. Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul, Sfîntul lui Israel, către Cel disprețuit și urît de popor, către Robul celor puternici: «Împărații vor vedea lucrul acesta, și se vor scula, și voivozii se vor arunca la pămînt și se vor închina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfîntului lui Israel, care Te-a ales.“
8. „Așa vorbește mai departe Domnul: «La vremea îndurării Te voi asculta, și în ziua mîntuirii Te voi ajuta; Te voi păzi și Te voi pune să faci legămînt cu poporul, să ridici țara, și să împarți moștenirile pustiite;
9. să spui prinșilor de război: «Ieșiți!» și celor ce sînt în întunerec: «Arătați-vă.» Ei vor paște pe drumuri și vor găsi locuri de pășune pe toate coastele.
10. Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arșița, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi și-i va duce la izvoare de ape.
11. Voi preface toți munții Mei în drumuri, și drumurile Mele vor fi bine croite.
12. Iată-i că vin de departe, unii dela miază noapte și dela apus, iar alții din țara Sinim.
13. Bucurați-vă, ceruri! Veselește-te, pămîntule! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Căci Domnul mîngîie pe poporul Său, și are milă de nenorociții Lui.“
14. Sionul zicea: „M’a părăsit Domnul, și m’a uitat Domnul!“
15. Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, și să n’aibă milă de rodul pîntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuș Eu nu te voi uita cu niciun chip:
16. Iată că te-am săpat pe mînile Mele, și zidurile tale sînt totdeauna înaintea ochilor Mei!
17. Fiii tăi aleargă; dar ceice te dărîmaseră și te pustiiseră vor ieși din mijlocul tău.
18. Ridică-ți ochii de jur împrejur, și privește: toți aceștia se strîng, vin la tine.“ „Pe viața Mea, zice Domnul, că te vei îmbrăca cu toți aceștia ca și cu o podoabă, și te vei încinge cu ei ca o mireasă.
19. Căci locurile tale pustiite și pustii, țara ta nimicită, vor fi strîmte pentru locuitorii tăi; și ceice voiau să te mănînce se vor depărta.