12. Iată-i că vin de departe, unii dela miază noapte și dela apus, iar alții din țara Sinim.
13. Bucurați-vă, ceruri! Veselește-te, pămîntule! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Căci Domnul mîngîie pe poporul Său, și are milă de nenorociții Lui.“
14. Sionul zicea: „M’a părăsit Domnul, și m’a uitat Domnul!“
15. Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, și să n’aibă milă de rodul pîntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuș Eu nu te voi uita cu niciun chip:
16. Iată că te-am săpat pe mînile Mele, și zidurile tale sînt totdeauna înaintea ochilor Mei!
17. Fiii tăi aleargă; dar ceice te dărîmaseră și te pustiiseră vor ieși din mijlocul tău.
18. Ridică-ți ochii de jur împrejur, și privește: toți aceștia se strîng, vin la tine.“ „Pe viața Mea, zice Domnul, că te vei îmbrăca cu toți aceștia ca și cu o podoabă, și te vei încinge cu ei ca o mireasă.
19. Căci locurile tale pustiite și pustii, țara ta nimicită, vor fi strîmte pentru locuitorii tăi; și ceice voiau să te mănînce se vor depărta.
20. Fiii aceștia, de cari ai fost lipsit, vor spune mereu la urechile tale: «Locul este prea strîmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să mă așez.»
21. Și vei zice în inima ta: «Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii, și stearpă; eram roabă, izgonită: cine i-a crescut? Rămăsesem singură: unde erau aceștia?»