6. Mă mîniasem pe poporul Meu, Îmi pîngărisem moștenirea, și-i dădusem în mînile tale: dar tu n’ai avut milă de ei, ci ți-ai apăsat greu jugul asupra bătrînului.
7. Tu ziceai: «În veci voi fi împărăteasă!» și nu te-ai gîndit, nici n’ai visat că lucrul acesta are să se sfîrșească.
8. Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: «Eu, și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă, și nu voi fi niciodată lipsită de copii!»
9. Și totuș aceste două lucruri ți se vor întîmpla deodată, în aceeaș zi: și perderea copiilor și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor tale descîntece.
10. Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai: «Nimeni nu mă vede!» Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: «Eu și numai eu.»
11. De aceea nenorocirea va veni peste tine, fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine, fără s’o poți împăca; și deodată va veni peste tine prăpădul, pe neașteptate.
12. Vino dar cu descîntecele tale și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cărora ți-ai închinat munca din tinereță; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti.
13. Te-ai obosit tot întrebînd: să se scoale dar și să te scape cei ce împart cerul, cari pîndesc stelele, cari vestesc, după lunile noi, ce are să ți se întîmple!
14. Iată-i, au ajuns ca miriștea, pe care o arde focul, și nu-și vor scăpa viața din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care se încălzește cineva, nici un foc, la care stă.
15. Așa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Și cei cu cari ai făcut negoț din tinereța ta se vor risipi fiecare într’o parte: și nu va fi nimeni care să-ți vină în ajutor.“