1. „Tăceți, ostroave, și ascultați-Mă! Să-și învioreze popoarele puterea, să înainteze, și să vorbească! Să ne apropiem și să ne judecăm împreună.
2. Cine a ridicat dela răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri și împărați? Cine le face sabia praf, și arcul o pleavă luată de vînt?
3. El îi urmărește, merge în pace pe un drum pe care n’a mai călcat nici odată cu piciorul lui.
4. Cine a făcut și a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile dela început, Eu, Domnul, cel dintîi și Acelaș pînă în cele din urmă veacuri.
5. Ostroavele văd lucrul acesta și se tem, capetele pămîntului tremură: se apropie și vin.
6. Se ajută unul pe altul, și fiecare zice fratelui său: «Fii cu inimă!»
7. Lemnarul îmbărbătează pe argintar; celce lustruiește cu ciocanul îmbărbătează pe celce bate pe nicovală, zicînd despre îmbinare: «Este bună!» și țintuiește idolul în cuie ca să nu se clatine.“
8. Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămînța lui Avraam, prietenul Meu,
9. tu, pe care te-am luat dela marginile pămîntului, și pe care te-am chemat dintr’o țară depărtată, căruia ți-am zis: „Tu ești robul Meu, te aleg, și nu te lepăd!“
10. nu te teme, căci Eu sînt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sînt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.