1. Vai de Ariel, de Ariel! Cetatea în care a tăbărît David! „Adăugați an la an, și lăsați sărbătorile să-și facă ocolul lor.
2. Apoi voi împresura pe Ariel; plînsete și gemete vor fi în ea și cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine.
3. Căci te voi împresura de toate părțile, te voi înconjura cu cete de străjeri, și voi ridica întărituri de șanțuri împotriva ta.
4. Vei fi doborît la pămînt și de acolo vei vorbi, și din țărînă ți se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieși din pămînt ca al unei năluci, și din țărînă îți vei șopti cuvintele.
5. Dar mulțimea vrăjmașilor tăi va fi ca o pulbere măruntă, și mulțimea asupritorilor va fi ca pleava care sboară, și aceasta deodată, într’o clipă.“
6. Dela Domnul oștirilor va veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pămînt și pocnet puternic, cu vijelie și furtună, și cu flacăra unui foc mistuitor.
7. Și, ca un vis, ca o vedenie de noapte, așa va fi mulțimea neamurilor cari vor lupta împotriva lui Ariel, așa vor fi cei ce se vor bate împotriva lui și cetățuiei lui, strîngîndu-l de aproape.
8. După cum cel flămînd visează că mănîncă, și se trezește cu stomahul gol, și, după cum cel însetat visează că bea, și se trezește stors de puteri și cu setea nestîmpărată: tot așa va fi și cu mulțimea neamurilor cari vor veni să lupte împotriva muntelui Sionului.
9. „Rămîneți încremeniți și uimiți! Închideți ochii și fiți orbi!“ „Ei sînt beți; dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari.
10. Ci pentrucă Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v’a închis ochii, proorocilor, și v’a acoperit capetele, văzătorilor.