7. Mustul stă trist, via este veștejită; toți cei ce erau cu inima veselă, suspină.
8. A încetat desfătarea timpanelor, s’a sfîrșit veselia gălăgiosă, s’a dus bucuria arfei.
9. Nu se mai cîntă cînd se bea vin, și băuturile tari li se par amare celor ce le beau.
10. Cetatea pustie este dărîmată; toate casele sînt închise, nu mai intră nimeni în ele.
11. Pe ulițe se strigă după vin; s’a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în țară.
12. Numai pustiire a mai rămas în cetate, și porțile stau dărîmate.
13. Da, în țară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci cînd se scutură măslinul, sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.
14. Ceilalți însă, cari vor mai rămînea, își înălță glasul, scot strigăte de veselie; de pe țărmurile mării, laudă măreția Domnului.
15. „Proslăviți dar pe Domnul în locurile unde strălucește lumină, lăudați Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!“
16. Dela marginele pămîntului auzim cîntînd: „Slavă celui neprihănit!“ Dar eu zic: „Sînt perdut! Sînt perdut! Vai de mine!“ Jăfuitorii jăfuiesc, jăfuitorii se înverșunează la jaf.