12. Numai pustiire a mai rămas în cetate, și porțile stau dărîmate.
13. Da, în țară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci cînd se scutură măslinul, sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.
14. Ceilalți însă, cari vor mai rămînea, își înălță glasul, scot strigăte de veselie; de pe țărmurile mării, laudă măreția Domnului.
15. „Proslăviți dar pe Domnul în locurile unde strălucește lumină, lăudați Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!“
16. Dela marginele pămîntului auzim cîntînd: „Slavă celui neprihănit!“ Dar eu zic: „Sînt perdut! Sînt perdut! Vai de mine!“ Jăfuitorii jăfuiesc, jăfuitorii se înverșunează la jaf.
17. Groaza, groapa, și lațul, vin peste tine, locuitor al țării!