11. Pe ulițe se strigă după vin; s’a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în țară.
12. Numai pustiire a mai rămas în cetate, și porțile stau dărîmate.
13. Da, în țară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci cînd se scutură măslinul, sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.
14. Ceilalți însă, cari vor mai rămînea, își înălță glasul, scot strigăte de veselie; de pe țărmurile mării, laudă măreția Domnului.
15. „Proslăviți dar pe Domnul în locurile unde strălucește lumină, lăudați Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!“
16. Dela marginele pămîntului auzim cîntînd: „Slavă celui neprihănit!“ Dar eu zic: „Sînt perdut! Sînt perdut! Vai de mine!“ Jăfuitorii jăfuiesc, jăfuitorii se înverșunează la jaf.
17. Groaza, groapa, și lațul, vin peste tine, locuitor al țării!
18. Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț; căci se deschid stăvilarele de sus, și se clatină temeliile pămîntului!
19. Pămîntul se rupe, pămîntul se sfărîmă, pămîntul se crapă,
20. pămîntul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, și nu se mai ridică.
21. În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oștirea de sus, iar pe pămînt pe împărații pămîntului.
22. Aceștia vor fi strînși ca prinși de război și puși într’o temniță, vor fi închiși în gherle, și, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiți