Vechiul Testament

Noul Testament

Isaia 22:4-10 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

4. De aceea zic: «Întoarceți-vă privirile dela mine, lăsați-mă să plîng cu amar; nu stăruiți să mă mîngîiați pentru nenorocirea fiicei poporului meu!

5. Căci este o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășală, trimeasă de Domnul, Dumnezeul oștirilor, în valea vedeniilor. Se dărîmă zidurile, și răsună țipete de durere spre munte.

6. Elamul poartă tolba cu săgeți; cară de luptători, de călăreți înaintează; Chirul desvelește scutul.

7. Cele mai frumoase văi ale tale sînt pline de cară, și călăreții se înșiruie de bătaie la porțile tale.

8. Cele din urmă șanțuri de întărire ale lui Iuda sînt silite, și în ziua aceasta cercetezi tu armăturile din casa pădurii.

9. Vă uitați la spărturile cele multe făcute cetății lui David, și opriți apele iazului de jos.

10. Numărați casele Ierusalimului, și le stricați, ca să întăriți zidul.

Citiți capitolul complet Isaia 22