1. Proorocie asupra văii vedeniilor. „Ce este de vă suiți cu toții pe acoperișuri,
2. cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morții tăi nu vor pieri uciși de sabie, nici nu vor muri luptînd.
3. Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sînt luați prinși de arcași; toți locuitorii tăi ajung deodată robi, în timp ce o iau la fugă în depărtare.
4. De aceea zic: «Întoarceți-vă privirile dela mine, lăsați-mă să plîng cu amar; nu stăruiți să mă mîngîiați pentru nenorocirea fiicei poporului meu!
5. Căci este o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășală, trimeasă de Domnul, Dumnezeul oștirilor, în valea vedeniilor. Se dărîmă zidurile, și răsună țipete de durere spre munte.
6. Elamul poartă tolba cu săgeți; cară de luptători, de călăreți înaintează; Chirul desvelește scutul.
7. Cele mai frumoase văi ale tale sînt pline de cară, și călăreții se înșiruie de bătaie la porțile tale.
8. Cele din urmă șanțuri de întărire ale lui Iuda sînt silite, și în ziua aceasta cercetezi tu armăturile din casa pădurii.
9. Vă uitați la spărturile cele multe făcute cetății lui David, și opriți apele iazului de jos.
10. Numărați casele Ierusalimului, și le stricați, ca să întăriți zidul.
11. Faceți o cămară între cele două ziduri, pentru apele iazului celui vechi; – dar nu vă uitați spre Cel ce a vrut aceste lucruri, nu vedeți pe Cel ce de mult le-a pregătit.
12. Și totuș Domnul, Dumnezeul oștirilor, vă cheamă în ziua aceea să plîngeți și să vă bateți în piept, să vă radeți capul și să vă încingeți cu sac.
13. Dar iată, în schimb, veselie și bucurie! Se junghie boi și se taie oi, se mănîncă la carne și se bea la vin: «Să mîncăm și să bem, căci mîne vom muri!» –
14. Domnul oștirilor mi-a descoperit, și mi-a zis: «Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta pînă nu veți muri, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor.“
15. Așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor: „Du-te la curteanul acela, la Șebna, dregătorul casei împărătești, și zi-i: