1. Proorocie asupra pustiei mării.Cum înaintează vijelia dela miazăzi, așa vine el din pustie, din țara înfricoșată.
2. O vedenie grozavă mi s’a descoperit. Asupritorul asuprește, pustiitorul pustiește. – „Suie-te, Elamule! Împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor, – zice Domnul.“
3. De aceea mi s’a umplut inima de neliniște, m’apucă durerile, ca durerile unei femei cînd naște. Zvîrcolirile nu mă lasă s’aud, tremurul mă împedecă să văd.
4. Îmi bate inima cu putere, m’apucă groaza; noaptea plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă.
5. Ei pun masa, straja veghează, și ei mănîncă, beau … Dar deodată se aude strigînd: „În picioare, voivozi! Ungeți scutul!“
6. Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te și pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea.“ –
7. El a văzut călărime, călăreți doi cîte doi, călăreți pe măgari, călăreți pe cămile; și asculta cu luare aminte, cu cea mai mare băgare de seamă.
8. Apoi a strigat, ca un leu: „Doamne, am stat mereu în turnul meu de pază, și stam de strajă în toate nopțile.
9. Și iată că a venit călărime și călăreți doi cîte doi.“ Apoi a luat iarăș cuvîntul, și a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, și toate icoanele dumnezeilor lui sînt sfărîmate la pămînt!“