6. Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mînia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruțare.
7. Tot pămîntul se bucură acum de odihnă și pace; izbucnesc oamenii în cîntece de veselie.
8. Pînă și chiparoșii și cedrii din Liban se bucură de căderea ta și zic: «De cînd ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!»
9. Locuința morților se mișcă pînă în adîncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezește înaintea ta umbrele, pe toți mai marii pămîntului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toți împărații neamurilor.
10. Toți iau cuvîntul ca să-ți spună: «Și tu ai ajuns fără putere ca noi, și tu ai ajuns ca noi!»
11. Strălucirea ta s’a pogorît și ea în locuința morților, cu sunetul alăutelor tale; așternut de viermi vei avea, și viermii te vor acoperi.
12. Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborît la pămînt, tu, biruitorul neamurilor!
13. Tu ziceai în inima ta: «Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei;
14. mă voi sui pe vîrful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.»
15. Dar ai fost aruncat în locuința morților, în adîncimile mormîntului!
16. Cei ce te văd se uită țintă mirați la tine, te privesc cu luare aminte și zic: «Acesta este omul care făcea să se cutremure pămîntul, și zguduia împărățiile,
17. care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?»
18. Toți împărații neamurilor, da, toți, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormîntul lui.
19. Dar tu ai fost aruncat departe de mormîntul tău, ca o ramură disprețuită, ca o pradă luată dela niște oameni uciși cu lovituri de sabie, și aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare.
20. Tu nu ești unit cu ei în mormînt, căci ți-ai nimicit țara și ți-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.