1. Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăș pe Israel, și-i va aduce iarăș la odihnă în țara lor; străinii se vor alipi de ei, și se vor uni cu casa lui Iacov.
2. Popoarele îi vor lua, și-i vor aduce înapoi la locuința lor, și casa lui Israel îi va stăpîni în țara Domnului, ca robi și roabe. Vor ținea astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei, și vor stăpîni peste asupritorii lor.
3. Iar cînd îți va da Domnul odihnă după ostenelele și frămîntările tale, și după aspra robie care a fost pusă peste tine,
4. atunci vei cînta cîntarea aceasta asupra împăratului Babilonului, și vei zice:„Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat,
5. Domnul a frînt toiagul celor răi, nuiaua stăpînitorilor.
6. Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mînia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruțare.
7. Tot pămîntul se bucură acum de odihnă și pace; izbucnesc oamenii în cîntece de veselie.
8. Pînă și chiparoșii și cedrii din Liban se bucură de căderea ta și zic: «De cînd ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!»
9. Locuința morților se mișcă pînă în adîncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezește înaintea ta umbrele, pe toți mai marii pămîntului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toți împărații neamurilor.
10. Toți iau cuvîntul ca să-ți spună: «Și tu ai ajuns fără putere ca noi, și tu ai ajuns ca noi!»
11. Strălucirea ta s’a pogorît și ea în locuința morților, cu sunetul alăutelor tale; așternut de viermi vei avea, și viermii te vor acoperi.
12. Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborît la pămînt, tu, biruitorul neamurilor!
13. Tu ziceai în inima ta: «Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei;