14. Și eu, cum să-I răspund?Ce cuvinte să aleg?
15. Chiar dacă aș avea dreptate, nu I-aș răspunde.Nu pot decît să mă rog judecătorului.
16. Și chiar dacă m’ar asculta, cînd Îl chem,tot n’aș putea crede că mi’a ascultat glasul;
17. El, care mă izbește ca într’o furtună,care îmi înmulțește fără pricină rănile,
18. care nu mă lasă să răsuflu,mă satură de amărăciune.
19. Să alerg la putere? El este atotputernic.La dreptate? Cine mă va apăra?
20. Oricîtă dreptate aș avea, gura mea mă va osîndi;și oricît de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.
21. Nevinovat! Sînt; dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața.
22. Ce-mi pasă la urma urmei?Căci, îndrăznesc s’o spun:El nimicește pe cel nevinovat ca și pe cel vinovat.
23. Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea! …Dar El rîde de încercările celui nevinovat.
24. Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit;El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?
25. Zilele mele aleargă mai iuți decît un alergător;fug fără să fi văzut fericirea;