Vechiul Testament

Noul Testament

Iov 7:6-14 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

6. Zilele mele sboară mai iuți decît suveica țesătorului,se duc și nu mai am nicio nădejde!

7. Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mea este doar o suflare!Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

8. Ochiul, care mă privește, nu mă va mai privi;ochiul tău mă va căuta, și nu voi mai fi.

9. Cum se risipește norul și trece,așa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuința morților!

10. Nu se va mai întoarce în casa lui,și nu-și va mai cunoaște locul în care locuia.

11. De aceea nu-mi voi ținea gura,ci voi vorbi în neliniștea inimii mele,mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.

12. Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare,de-ai pus strajă în jurul meu?

13. Cînd zic: «Patul mă va ușura,culcușul îmi va alina durerile,»

14. atunci mă înspăimînți prin visuri,mă îngrozești prin vedenii.

Citiți capitolul complet Iov 7