Vechiul Testament

Noul Testament

Iov 7:11-20 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

11. De aceea nu-mi voi ținea gura,ci voi vorbi în neliniștea inimii mele,mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.

12. Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare,de-ai pus strajă în jurul meu?

13. Cînd zic: «Patul mă va ușura,culcușul îmi va alina durerile,»

14. atunci mă înspăimînți prin visuri,mă îngrozești prin vedenii.

15. Ah! aș vrea mai bine gîtuirea,mai bine moartea decît aceste oase!

16. Le disprețuiesc! … nu voi trăi în veci …Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viața!

17. Ce este omul, ca să-Ți pese atît de mult de el,ca să iei seama la el,

18. să-l cercetezi în toate diminețile,și să-l încerci în toate clipele?

19. Cînd vei înceta odată să mă privești?Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

20. Dacă am păcătuit, ce pot să-Ți fac, Păzitorul oamenilor?Pentruce m’ai pus țintă săgeților Tale,de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

Citiți capitolul complet Iov 7