1. Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaș,și zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.
2. Cum suspină robul după umbră,cum își așteaptă muncitorul plata,
3. așa am eu parte de luni de durere,și partea mea sînt nopți de suferință.
4. Mă culc, și zic:«Cînd mă voi scula?Cînd se va sfîrși noaptea?»Și mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.
5. Trupul mi se acopere cu viermi și cu o coajă pămîntoasă,pielea-mi crapă și se desface.
6. Zilele mele sboară mai iuți decît suveica țesătorului,se duc și nu mai am nicio nădejde!
7. Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mea este doar o suflare!Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.