1. Iov a luat cuvîntul și a zis:
2. „Oh! de ar fi cu putință să mi se cîntărească durerea,și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
3. ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!
4. Căci săgețile Celui Atotputernic m’au străpuns,sufletul meu le suge otrava,și groaza Domnului bagă fiori în mine!
5. Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeață?Mugește boul cînd are de mîncare?
6. Poți mînca ce-i fără gust și fără sare?Are vreun gust albușul unui ou?
7. Orice lucru de care aș vrea să nu m’ating,acela-i hrana mea, fie cît de grețoasă ea!
8. O, de mi s’ar asculta dorința,și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
9. De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,întindă-Și mîna și să mă prăpădească!
10. Îmi va rămînea măcar această mîngîiere,această bucurie în durerile cu cari mă copleșește:că niciodată n’am călcat poruncile Celui Sfînt.
11. La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot?La ce să mai aștept, cînd sfîrșitul se știe?
12. Tăria mea oare este o tărie de piatră?Trupul meu e de aramă?
13. Nu sînt eu lipsit de ajutor,și n’a fugit mîntuirea de mine?