7. El rîde de zarva cetăților,și n’aude strigătele stăpînului, care-l mînă.
8. Străbate munții ca să-și găsească hrana,și umblă după tot ce este verde.
9. Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta?Și stă el noaptea la ieslea ta?
10. Îl poți lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă?Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
11. Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare?Și-i lași tu grija lucrărilor tale?
12. Te lași tu pe el, pentru căratul rodurilor tale,ca să le strîngă în aria ta?
13. Aripa struțului bate cu veselie,de-ai zice că este aripa și penișul berzei.
14. Dar struțoaica își încredințează pămîntului ouăle,și le lasă să se încălzească în nisip.
15. Ea uită că piciorul le poate strivi,că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.
16. Este aspră cu puii săi de parcă nici n’ar fi ai ei.Că s’a trudit degeaba, nu-i pasă nici de cum!
17. Căci Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune,și nu i-a făcut parte de pricepere.
18. Cînd se scoală și pornește,rîde de cal și de călărețul lui.
19. Tu dai putere calului,și-i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?
20. Tu-l faci să sară ca lăcusta?Nechezatul lui puternic răspîndește groaza.
21. Scurmă pămîntul, și, mîndru de puterea lui,se aruncă asupra celor înarmați;