1. La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot,și sare din locul ei.
2. Ascultați, ascultați trăsnetul tunetului Său,bubuitul care iese din gura Lui!
3. Îl rostogolește pe toată întinderea cerurilor,și fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.
4. Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreț;și nu mai oprește fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.
5. Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat;face lucruri mari pe cari noi nu le înțelegem.
6. El zice zăpezii: «Cazi pe pămînt!»Zice acelaș lucru ploii, chiar și celor mai puternice ploi.
7. Pecetluiește mîna tuturor oamenilor,pentruca toți să se recunoască de făpturi ale Lui.
8. Fiara sălbatică se trage într’o peșteră,și se culcă în vizuina ei.
9. Vijelia vine dela miazăzi,și frigul, din vînturile dela miazănoapte.
10. Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiața,și micșorează locul apelor mari.
11. Încarcă norii cu aburi,și-i risipește schinteietori;
12. mișcarea lor se îndreaptă după planurile Lui,pentru împlinirea a tot ce le poruncește El pe fața pămîntului locuit.