13. Nelegiuiții se mînie,nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănțuie;
14. își pierd viața în tinereță,mor ca cei desfrînați.
15. Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui,și prin suferință îl înștiințează.
16. Și pe tine te va scoate din strîmtoare,ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină,și masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.
17. Dar dacă-ți aperi pricina ca un nelegiuit,pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.
18. Supărarea să nu te împingă la batjocură,și mărimea prețului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!
19. Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz,și chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfășura?
20. Nu suspina după noapte,care ia popoarele din locul lor.
21. Ferește-te să faci rău,căci suferința te îndeamnă la rău.
22. Dumnezeu este mare în puterea Lui;cine ar putea să învețe pe alții ca El?
23. Cine Îi cere socoteală de căile Lui,și cine îndrăznește să-I spună:„Faci rău?“
24. Nu uita să lauzi faptele Lui,pe cari toți oamenii trebuie să le mărească!
25. Orice om le privește,fiecare muritor le vede de departe.
26. Iată ce mare e Dumnezeu!Dar noi nu-L putem pricepe,numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns.
27. Căci El trage la El picăturile de apă,le preface în abur și dă ploaia,
28. pe care norii o strecoară,și o picură peste mulțimea oamenilor.
29. Și cine poate pricepe ruperea norului,și bubuitul cortului Său?
30. Iată, El Își întinde lumina în jurul Lui,și acoperă adîncimile mării.