24. Dacă mi-am pus încrederea în aur,dacă am zis aurului: «Tu ești nădejdea mea»;
25. dacă m’am îngîmfat de mărimea averilor mele,de mulțimea bogățiilor pe cari le dobîndisem;
26. dacă am privit soarele cînd strălucea,luna cînd înainta măreață,
27. și dacă mi s’a lăsat amăgită inima în taină,dacă le-am aruncat sărutări (Sărutări, în semn de închinare.), ducîndu-mi mîna la gură:
28. și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători,căci m’aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
29. Dacă m’am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu,dacă am sărit de bucurie cînd l-a atins nenorocirea,
30. eu, care n’am dat voie limbii mele să păcătuiască,să-i ceară moartea cu blestem;
31. dacă nu ziceau oamenii din cortul meu:«Unde este cel ce nu s’a săturat din carnea lui?»
32. Dacă petrecea străinul noaptea afară,dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul;
33. dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii (Ca oamenii sau ca Adam.),și mi-am închis nelegiuirile în sîn,
34. pentrucă mă temeam de mulțime,pentrucă mă temeam de disprețul familiilor, ținîndu-mă deoparte și necutezînd să-mi trec pragul …
35. Oh! de aș găsi pe cineva să m’asculte!Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic!Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?
36. Ca să-i port scrisoarea pe umăr,s’o leg de fruntea mea ca o cunună;