20. fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat,fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;
21. dacă am ridicat mîna împotriva orfanului,pentrucă mă simțeam sprijinit de judecători;
22. atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură,să-mi cadă brațul și să se sfărîme!
23. Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu,și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui.
24. Dacă mi-am pus încrederea în aur,dacă am zis aurului: «Tu ești nădejdea mea»;
25. dacă m’am îngîmfat de mărimea averilor mele,de mulțimea bogățiilor pe cari le dobîndisem;
26. dacă am privit soarele cînd strălucea,luna cînd înainta măreață,
27. și dacă mi s’a lăsat amăgită inima în taină,dacă le-am aruncat sărutări (Sărutări, în semn de închinare.), ducîndu-mi mîna la gură:
28. și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători,căci m’aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
29. Dacă m’am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu,dacă am sărit de bucurie cînd l-a atins nenorocirea,
30. eu, care n’am dat voie limbii mele să păcătuiască,să-i ceară moartea cu blestem;
31. dacă nu ziceau oamenii din cortul meu:«Unde este cel ce nu s’a săturat din carnea lui?»
32. Dacă petrecea străinul noaptea afară,dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul;