2. Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus?Ce moștenire mi-a trimes Cel Atotputernic din ceruri?
3. Peirea nu-i oare pentru cel rău,și nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
4. N’a cunoscut Dumnezeu căile mele?Nu mi-a numărat El toți pașii mei?
5. Dacă am umblat cu minciuna,de mi-a alergat piciorul după înșelăciune:
6. să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană,și-mi va vedea neprihănirea!
7. De mi s’a abătut pasul depe calea cea dreaptă,de mi-a urmat inima ochii,de s’a lipit vreo întinăciune de mînile mele,
8. atunci eu să samăn și altul să secere,și odraslele mele să fie desrădăcinate!
9. Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie,dacă am pîndit la ușa aproapelui meu,
10. atunci nevastă-mea să macine pentru altul,și s’o necinstească alții!
11. Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire,o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
12. un foc care mistuie pînă la nimicire,și care mi-ar fi prăpădit toată bogăția.
13. De aș fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele,cînd se certau cu mine,
14. ce aș putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu?Ce aș putea răspunde cînd pedepsește El?
15. Cel ce m’a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l-a făcut și pe el?Oare nu ne-a întocmit acelaș Dumnezeu în pîntecele mamei?