10. atunci nevastă-mea să macine pentru altul,și s’o necinstească alții!
11. Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire,o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
12. un foc care mistuie pînă la nimicire,și care mi-ar fi prăpădit toată bogăția.
13. De aș fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele,cînd se certau cu mine,
14. ce aș putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu?Ce aș putea răspunde cînd pedepsește El?
15. Cel ce m’a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l-a făcut și pe el?Oare nu ne-a întocmit acelaș Dumnezeu în pîntecele mamei?
16. Dacă n’am dat săracilor ce-mi cereau,dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,
17. dacă mi-am mîncat singur pînea,fără ca orfanul să-și fi avut și el partea lui din ea,
18. eu, care din tinereță l-am crescut ca un tată,eu, care dela naștere am sprijinit pe văduvă;
19. dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine,pe cel lipsit neavînd învălitoare,
20. fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat,fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;
21. dacă am ridicat mîna împotriva orfanului,pentrucă mă simțeam sprijinit de judecători;
22. atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură,să-mi cadă brațul și să se sfărîme!
23. Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu,și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui.