18. De tăria suferinței haina își pierde fața,mi se lipește de trup ca o cămașă.
19. Dumnezeu m’a aruncat în noroi,și am ajuns ca țărîna și cenușa.
20. Strig către Tine, și nu-mi răspunzi;stau în picioare, și nu mă vezi.
21. Ești fără milă împotriva mea,lupți împotriva mea cu tăria mînii Tale.
22. Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt,și mă nimicești cu suflarea furtunii.
23. Căci știu că mă duci la moarte,în locul unde se întîlnesc toți cei vii.
24. Dar cel ce se prăbușește nu-și întinde mînile?Cel în nenorocire nu cere ajutor?
25. Nu plîngeam eu pe cel amărît?N’avea inima mea milă de cel lipsit?
26. Mă așteptam la fericire,și cînd colo, nenorocirea a venit peste mine;trăgeam nădejde de lumină, și cînd colo, a venit întunerecul.
27. Îmi ferb măruntaiele fără încetare,m’au apucat zilele de durere.
28. Umblu înegrit, dar nu de soare.Mă scol în plină adunare, și strig ajutor.
29. Am ajuns frate cu șacalii,tovarăș cu struții.
30. Pielea mi se înegrește și cade,iar oasele îmi ard și se usucă.