4. Prefacă-se în întunerec ziua aceea,să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer,și să nu mai strălucească lumina peste ea!
5. S’o cuprindă întunerecul și umbra morții,nori groși să vină peste ea,și neguri de peste zi s’o înspăimînte!
6. Noaptea aceea! S’o acopere întunerecul,să piară din an,să nu mai fie numărată între luni!
7. Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
8. Blestemată să fie de ceice blastămă zilele,de ceice știu să întărîte Leviatanul;
9. să se întunece stelele din amurgul ei,în zădar să aștepte lumina,și să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10. Căci n’a închis pîntecele care m’a zămislit,nici n’a ascuns suferința dinaintea ochilor mei.
11. Dece n’am murit în pîntecele mamei mele?Dece nu mi-am dat sufletul la ieșirea din pîntecele ei?
12. Dece am găsit genunchi cari să mă primească?Și țîțe cari să-mi dea lapte?
13. Acum aș fi culcat, aș fi liniștit, aș dormi și m’aș odihni
14. cu împărații și cei mari de pe pămînt,cari și-au zidit falnice morminte,
15. cu domnitorii cari aveau aur,și și-au umplut casele cu argint.
16. Sau n’aș mai fi în viață,aș fi ca o stîrpitură îngropată,ca niște copii cari n’au văzut lumina!
17. Acolo nu te mai necăjesc cei răi,acolo se odihnesc cei sleiți de puteri.
18. Acolo cei puși în lanțuri sînt lăsați toți în pace,nu mai aud glasul asupritorului;
19. cel mai mic și cel mare sînt tot una acolo,și robul scapă de stăpînul său.
20. Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere,și viață celor amăriți la suflet,