9. Mai marii își opriau cuvîntările,și își puneau mîna la gură.
10. Glasul căpeteniilor tăcea,și li se lipea limba de cerul gurii.
11. Urechea care mă auzea, mă numea fericit,ochiul care mă vedea mă lăuda.
12. Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor,și pe orfanul lipsit de sprijin.
13. Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine,umpleam de bucurie inima văduvei.
14. Mă îmbrăcam cu dreptatea și-i slujeam de îmbrăcăminte,neprihănirea îmi era manta și turban.
15. Orbului îi eram ochi,și șchiopului picior.