4. Cum nu sînt ca în zilele puterii mele,cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
5. cînd Cel Atotputernic încă era cu mine,și cînd copiii mei stăteau în jurul meu;
6. cînd mi se scăldau pașii în smîntînă,și stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!
7. Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății,și dacă îmi pregăteam un scaun în piață,
8. tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,bătrînii se sculau și stăteau în picioare.
9. Mai marii își opriau cuvîntările,și își puneau mîna la gură.
10. Glasul căpeteniilor tăcea,și li se lipea limba de cerul gurii.
11. Urechea care mă auzea, mă numea fericit,ochiul care mă vedea mă lăuda.
12. Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor,și pe orfanul lipsit de sprijin.