12. Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor,și pe orfanul lipsit de sprijin.
13. Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine,umpleam de bucurie inima văduvei.
14. Mă îmbrăcam cu dreptatea și-i slujeam de îmbrăcăminte,neprihănirea îmi era manta și turban.
15. Orbului îi eram ochi,și șchiopului picior.
16. Celor nenorociți le eram tată,și cercetam pricina celui necunoscut.
17. Rupeam falca celui nedrept,și-i smulgeam prada din dinți.
18. Atunci ziceam: «În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19. Apa va pătrunde în rădăcinile mele,roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
20. Slava mea va înverzi neîncetat,și arcul îmi va întineri în mînă.»
21. Oamenii mă ascultau și așteptau,tăceau înaintea sfaturilor mele.
22. După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea,și cuvîntul meu era pentru toți o rouă binefăcătoare.
23. Mă așteptau ca pe ploaie,căscau gura ca după ploaia de primăvară.
24. Cînd li se muia inima, le zîmbeam.și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.